Tu știi care este legenda mărțișorului? Ei bine, mărțișorul are o istorie mai lungă de 8.000 de ani, ceea ce a țesut în timp zeci de povești mistice și ritualuri mai puțin cunoscute legate de mărțișor.
Fie că vorbim despre simplul șnur roșu cu alb, fie despre un talisman, legendele mărțișorului cuprind cele mai diverse povești și semnificații ale acestuia. Astăzi un simbol al primăverii și al prosperității dăruit în fiecare an de 1 martie, a fost dintotdeauna asociat cu prosperitatea și readucerea la viață. Iată, așadar, care este povestea mărțișorului și ce istorie culturală cuprinde în esența sa.
Cuprins
Înainte să-ți spunem legenda mărțișorului…
Să începem cu lucrurile generale. Ce știm despre mărțișor? Ce este mărțișorul, de unde provine când se oferă și ce semnifică?
Fiind de fapt diminutivul lui ,,martie”, cuvântul ,,mărțișor” reprezintă o veche tradiție în România, astăzi reprezentativă pentru țară, sărbătorită an de an pe data de 1 Martie. Tocmai datorită celebrării în prima zi de primăvară, a devenit un simbol pentru sărbătoarea primăverii aproape la fel de mult ca ghiocelul.
În ceea ce privește proveniența sa ca obiect, dar și ca semnificație, vom vorbi mai târziu despre toate legendele mărțișorului. Pentru că acesta este cunoscut și menționat în mai multe culturi decât te așteptai, de la Dacia și până la Roma Antică.
În esență, însă, mărțișorul este șnurul răsucit sau împletit în roșu și alb, acompaniat sau nu de un talisman care semnifică norocul (buburuză, trifoi, potcoavă, inimioară, coșar, ghiocel etc.). Se crede că persoana care îl poartă se va bucura de un an sănătos și prosper.
Care este povestea mărțișorului?
Să începem cu povestea mărțișorului în cultura românească. Cu mulți ani în urmă, în lumea populației de la țară – de prin sate – oamenii obișnuiau să marcheze sărbătoarea mărțișorului printr-o simplă tradiție. Atârnau un șnur alb și roșu la poartă, la ferestre, în grajduri și în hambare, cu speranța și scopul de a alunga spiritele rele și, totodată, de a invoca puterea rejuvenantă, regeneratoare a naturii.
Mai mult, în partea de est a României, mai exact în părțile Moldovei și Bucovinei, acest șnur alb și roșu era acompaniat de o monedă mică. Această monedă era fie din argint, fie din aur. Femeile purtau această monedă timp de 12 zile, după care o foloseau pentru a cumpăra brânză proaspătă. Obiceiul era păstrat în speranța de a dobândi o piele sănătoasă, strălucitoare și frumoasă pentru tot restul anului.
Mergând în timpuri și mai îndepărtate cu povestea mărțișorului, în vremuri străvechi mărțișoarele erau făcute din pietricele de rău, micuțe, și vopsite în roșu și alb, legate în așa fel încât să poată fi purtate ca medalioane în jurul gâtului. Erau purtate cu obiectivul de a aduce noroc și vreme bună, începând de la data de 1 Martie și până când primii copaci îmboboceau. Când acești copaci înfloreau pentru prima dată, mărțișoarele erau atârnate pe crengile copacilor.
Legendele mărțișorului sunt foarte multe, și dintre cele mai diverse. Tocmai de aceea, mărțișorul este simbol nu doar al venirii primăverii, ci și al norocului, al unei vieți noi, al speranței, al norocului, al bunăstării și chiar al iubirii. Cea mai veche, însă, și de fapt, una dintre primele legende care spun povestea mărțișorului, este cea a eroului care a eliberat Soarele.
Legenda mărțișorului pe scurt: Eroul care a eliberat Soarele
Legenda mărțișorului pe scurt ne spune o poveste încă de pe vremea când Imperiul Roman a cucerit o parte din Dacia, în jurul anului 106 î.Hr., înainte ca poporul român să ia viață. Tot această poveste este legată și de o eclipsă solară.
Văzând cât de fericiți erau oamenii pe pământ în regiunile tocmai menționate, Soarele a vrut să exploreze și să savureze plăcerile și bucuriile unui om – unui bărbat. Astfel încât, în timpul unui festival, s-a înfățișat oamenilor luând forma unui tânăr bărbat. Acesta a fost, însă, răpit și întemnițat de către un zmeu.
Oamenii au rămas atunci în întuneric, iar sunetele veseliei nu se mai auzeau. Deși oamenii erau triști, deși le lipsea prezența soarelui pe cer, nimeni nu a avut îndrăzneala să îl elibereze.
Într-o zi, un tânăr a decis să confrunte zmeul și să încerce să elibereze Soarele. Încercarea sa a avut succes în urma unei lupți crâncene. A reușit să îi redea libertatea soarelui, însă curajosul războinic a murit înainte să poată vedea și să se poată bucura de revenirea primăverii și a soarelui pe cer.
Rănit fiind, sângele lui cald s-a scurs cu totul peste zăpada albă, topind-o. Oriunde picura sângele său pe zăpadă, în locul rămas creștea o floare. Iar acesta este sfârșitul prezentat de legenda mărțișorului pe scurt.
De atunci, pe data de 1 Martie, tinerii bărbați le oferă fetei iubite în dar un simbol al primăverii (un talisman norocos) legat de un șnur roșu și alb. Un gest devenit ritual, în amintirea a ceea ce ne povestește legenda mărțișorului pe scurt, și în același timp simbolizând sănătatea și puritatea.
Legenda mărțișorului pentru copii
Există încă o variantă de povestea mărțișorului, de data aceasta una mai veselă. O versiune pe care le-o putem spune celor mici, cu prinți și prințese, cu magie și sfârșit fericit. Iată, așadar, care este legenda mărțișorului pentru copii:
Povestea mărțișorului pentru copii
A fost odată ca niciodată un tânăr prinț care trăia într-un castel mare, bucurându-se de regatul pe care îl moștenise de la tatăl său, regele. Într-o noapte furtunoasă, la ușa castelului acestui prinț, bătu o bătrână sărmană. Îmbrăcată doar cu o pelerină sărăcăcioasă, bătrâna ceru adăpost prințului. Mâniat și fără pic de îndurare, prințul a împins-o și i-a strigat pe un ton supărat:
– Nu oricine își poate găsi adăpost în castel! Dacă vrei adăpost în casa prințului, muncește, bătrâno! Și nu îndrăzni să mai bați la ușa castelului căutând milă!
Când prințul își termină cuvintele menite să alunge bătrâna departe, aceasta s-a preschimbat într-o prințesă frumoasă, îmbrăcată în haine noi și strălucitoare. Cu dezamăgire în glas, aceasta îi spuse cu o voce amară:
– Prințule, cuvintele tale dovedesc că nu ai niciun pic de milă în suflet, nu ai compasiune pentru oameni și nici înțelegere pentru semenii tăi. Blestemul pe care îl pun asupra ta este să te transformi într-un cal! Abia atunci când o fată îți va dărui ceva din inimă, cu iubire pură și sinceră, abia atunci vraja se va rupe și vei redeveni prințul cu înfățișarea plăcută pe care ai avut-o până acum!
Prințesa se făcu nevăzută, iar tânărul prinț se transformă în cal, urmând să trăiască ani și ani la rândul de tristețe și singurătate. Multe prințese au vizitat regatul și i-au adus daruri care de care mai scumpe, încercând să-l preschimbe înapoi în prinț. Însă darurile lor nu erau pure, nu erau din iubire sinceră și din inimă, pentru că ele urmăreau doar să se căsătorească cu prințul și să ajungă bogate.
Până când…
Într-o zi, când prințul – acum cal – stătea mâhnit și regreta amarnic fapta nedreaptă pe care o săvârșise față de bătrâna neajutorată în acea noapte rece, destinul i s-a schimbat. O tânără pastoriță, fată simplă și harnică, care fusese îndrăgostită mult timp de prinț și îl iubise de mult timp, a cules o cală albă pe care o pregătise cu mare atenție special pentru cel pe care îl iubea. O împachetă cu la fel de multă atenție și dragoste într-o hârtie la fel de albă, curată și strălucitoare, iar cu cerneală roșie scrise pe ea ,,mărțișor”.
Păstorița îi dărui prințului darul ei, mărturisindu-i iubirea pe care o nutrise de atâția ani pentru el și sinceritatea cu care îi oferea acest mic cadou din inimă, alături de toată dragostea sa. Vraja s-a risipit instant atunci când el a atins mărțișorul, iar el și-a redobândit imediat chipul tânăr și vechea înfățișare de prinț. Cei doi s-au căsătorit și au făcut o nuntă care a durat trei zile și trei nopți, iar iubirea lor a dăinuit și încă mai dăinuie și în zilele noastre.
Legenda mărțișorului spune că încă de atunci, pentru a-și aminti întotdeauna de toate cele întâmplate, prințul a hotărât să păstreze tradiția. În fiecare an, de 1 Martie, în semn de recunoștință, apreciere și iubire pentru redobândirea tinereții și a vieții, băieții să le dăruiască fetelor mărțișoare.
Sfârșit!
Aceasta este legenda mărțișorului pentru copii, sub forma unei povești care poate fi spusă celor mici la fiecare început de primăvară.
CITEȘTE ȘI:
Legendele mărțișorului: O scurtă istorie a mărțișorului
Nu în ultimul rând, să nu uităm însă că mărțișorul este mai mult decât o poveste pentru copii. Și că povestea mărțișorului originală, la fel ca și legenda mărțișorului pentru copii de mai sus, sunt doar două versiuni creative și fascinante. Însă dincolo de prinți și prințese, dincolo de eroi și salvarea soarelui, legendele mărțișorului își au originile poate chiar în timpuri antice.
Conform cercetărilor arheologice, mărțișorul își are rădăcinile într-un trecut de peste 8.000 de ani. Unii cercetători susțin că își are originile în cultura dacă, în timp ce alții afirmă că mărțișorul provine din istoria și tradițiile romane.
Dacii celebrau revenirea primăverii în fiecare an de 1 Martie, iar acestui eveniment îi erau consacrate ritualuri, tradiții și celebrări de primăvară specifice și de amplă complexitate. Se crede că oferirea mărțișoarelor și agățarea acestora în copacii înfloriți făceau parte din aceste obiceiuri.
În Roma Antică, pe de altă parte, luna Martie fusese numită astfel în onoarea zeului Marte, care mai mult decât zeul războiului, era venerat drept zeul agriculturii, al vegetației și al bunăstării. Sărbătorirea zilei de 1 Martie în fiecare primăvară, și oferirea mărțișoarelor, erau ofrande aduse zeului Marte pentru un nou an cât mai bogat, și pentru renașterea naturii.
Tot legendele mărțișorului din era Romei Antice ne spun că mărțișorul consta într-un șnur negru cu alb de care era legată o monedă de bronz, argint sau aur, în funcție de statutul social, purtate în jurul încheieturii sau în jurul gâtului, în onoarea zeului Marte.
CITEȘTE ȘI:
Ulterior, s-a trecut la combinația de roșu-alb pentru șnur. Conform credinței că acest duo cromatic reprezenta o amuletă puternică împotriva deochiului și a răului, precum și un simbol al inocenței și purității.
Mărțișorul în România
În cultura românească, contrastul dintre alb și roșu în firul de mărțișor reprezintă antitezele realității, și anume viață și moarte, căldură și frig, zi și noapte, iarnă și vară, început și sfârșit, fertilitate și infertilitate, mărțișorul fiind un anumit echilibru, un simbol al echilibrului dintre aceste dualități. Oricare ar fi legendele mărțișorului și originile sale, astăzi acesta este un adevărat simbol al lunii martie și al primăverii în România.
Conform tradiției, un mic șnur alb cu roșu legat într-o fundiță căreia îi este atașat un mic simbol este oferit de către barbați femeilor din familie, prietene sau colege, în semn de prietenie, respect sau admirație. Deși anumite părți și poate chiar esența din legenda mărțișorului s-a pierdut, astăzi mărțișoarele sunt purtate la începutul lunii martie de către fete și femei, invocând prosperitatea și norocul.
Bibliografie
accessibleromania.com/martisor-as-authentic-romanian-tradition
universdecopil.ro/legende-si-povesti-despre-martisor.html
doha.mae.ro/en/romania-news/375
travel.prwave.ro/the-legends-of-martisor-the-holiday-on-march-1st/
romaniatourism.com/martisor.html
